Toate icirc;mi plac, dar nimic nu se compară cu emoţia clipei pe pista de atletism, cu icirc;ndemnurile şi vociferările celor de pe margine, cu banda de alergare care devine din ce icirc;n ce mai icirc;ngustă icirc;n apropierea liniei de sosire, din cauza oboselii. Cu respiraţia icirc;ntretăiată a adversarului care te urmăreşte pe tot parcursul cursei şi cu tendinţa de a te opri să te odihneşti, pe care trebuie s-o icirc;nvingi, s-o depăşeşti, să-ţi icirc;nfracirc;ngi...

Citiţi articolul complet în: ACUM

0 Comentarii